In arta cunoscut ca Rene Gruau, in realitate Renato Ricciardelli delle Caminate a fost unul dintre cei mai mari desenatori de moda ai secolului XX si unul dintre cei mai rafinati maestri in comunicare grafica si ilustratie publicitara.
Nascut in Italia la Rimini, dintr-un tata aristocrat italian si o mama frantuzoaica, a lucrat mai mult de 70 de ani la Paris, unde s-a mutat la inceputul anilor `30 impreuna cu mama sa, cea care l-a incurajat sa-si cultive talentul nativ la desen manifestat inca din copilarie, cand copia figuri feminine din revistele de moda care circulau prin casa.
Si prima intalnire cu moda o datoreaza tot mamei, pe care o insotea in desele sale vizite prin atelierele de moda milaneze si pariziene. Fascinat de femeile elegante din revistele de moda , Gruau incepe sa schiteze ilustratii de moda, aceasta devenind curand principala sa ocupatie.
Prieteniile mamei sale in lumea modei sunt cele care ii aduc si prima colaborare ca ilustrator de moda, in revista italiana Lidel , iar primul desen publicat aici apare cu o pata de tus cazuta din greseala in josul paginii. Probabil din superstitie acest semn a fost ales de artist drept logo sa-i insoteasca semnatura si din acel moment nu s-a mai despartit de el niciodata.
Pe toata durata colaborarii cu Lidel , inre 1924 si 1932, Gruau a desenat modele create si realizate de marile ateliere pariziene, care in acea epoca cu rare exceptii, erau copiate si de atelierele din Italia.
Mutarea definitiva la Paris la inceputul anilor `30, a fost decisiva pentru formarea si succesul sau artistic. Aici incepe sa lucreze pentru diferite reviste: Marianne, Le Figaro, unde il cunoaste pe Christian Dior, care ca si el se ocupa cu desenul de moda in aceea perioada. Trambulina de lansare vine in 1937 cand incepe sa lucreze pentru revista Femina principala concurenta a Vogue-ului. Odata afirmat ca desenator de moda, frecventeaza si lucreaza pentru unii dintre cei mai renumiti creatori parizieni: Cristobal Balenciaga, Elsa Schiaparelli, Coco Chanel, Jaques Fath.
In perioda celui de-al doilea razboi mondial se transfera la Lion impreuna cu redactia revistei Marie Claire, care il trimite la Cannes pentru a desena creatiile diferitelor case de moda, refugiate aici din calea razboiului.
Dupa razboi, in plina relansare a haute- couture-lui, Gruau isi reorienteaza desenul de moda catre publicitate, care gravita in jurul industriei vesmintelor de lux. Prima sa experienta in aceasta directie i-a fost oferita de prietenul sau Christian Dior, care dupa razboi isi deschide un atelier si se impune ca stilist al new look-ului cu colectia prezentata in februarie 1947. Acesta ii cere lui Gruau sa se ocupe de publicitatea parfumului Miss Dior si astfel cei doi devin artizanii noii figuri feminine de dupa razboi: rafinata, exuberanta si plina de viata.
O siluta noua, sinuoasa, cu talia marcata si solduri accentuate, imbogatita de tesaturi luxoase si accesorii rafinate: manusi, palarii, esarfe, curele, parfumuri… aceasta este femeia la care s-a gandit Dior cand si-a conceput colectia si aceasta este femeia desenata de Gruau in revistele dornice sa publice noutati semnificative.
Ideea elaborata de Gruau pentru prima publicitate Miss Dior a fost o lebada, pentru ca spunea el “ este instnctiv feminina”. Realizata in 1947 apare in revista Femina si in 1949 in Harper`s Bazar.
Din acest moment Gruau incepe sa lucreze publicitate pentru industria modei de lux, ilustrand accesorii, lenjerie, parfumuri, cosmetice.
El a ramas fidel stilului sau toata viata, un stil care in anumite cazuri, chiar si astazi este mai eficient decat o fotografie.
Acest stil e caracterizat de folosirea liniei curbe foarte marcate, de putine culori forte si contrastante, in special negru, alb si rosu la care adauga accente de galben si violet, in esenta un stil persuasiv si foarte sugestiv.
Sintezele sale grafice sunt capabile sa reproduca impresii vizuale, tactile si sonore datorita tehnicilor folosite, tipografiei si raportului dintre cuvant si imagine.
Una din tehnicile lui favorite, folosirea in compozitie a unor planuri foarte mari in care taie partial figura.
In afisele publicitare pentru Lido din 1956 a folosit mult compozitia pe diagonala, care dirijeaza ochii privitorului spre ceea ce trebuie vazut sau citit, experimetand si tehnica grafica cu planuri distincte in care alterneaza zone negre si zone colorate, rezultand o compozitie vibranta si dinamica ce dirijeaza atentia spre ceea ce se vrea evidentiat.
In numeroase opere a folosit diviziunea spatiului pe verticala, inspirat de stampele japoneze inguste ( haso-ban ). Astfel, usi, draperii sau siluete sunt folosite pentru a limita si restrange campul visual. In acest fel subiectul taiat din compozitie, castiga prezenta si putere datorita absentei sale partiale.
Tot din stampa japoneza se inspira si in tehnica care da impresia de gol ( hara-oshi).
Aici subiectul se distinge datorita conturului compozitiei si a folosirii culorilor pure in aplicatii uniforme pentru umplerea anumitor contururi.
Succesul stilului sau vine din combinarea tehnicilor de compozitie si din libertatea desenului care se impune in raport cu obiectul reprezentat. In desenele lui necesitatea cuvantului dispare, pentru a fi transformata in ceaa ce a fost definit drept “aura obiectului”.
Siluetele lui elegante, seducatoare si perfecte definesc un stil de viata care inspira si astazi. Functioneaza pentru ca desi nu induce nevoia, induce macar visele…
3 comentarii
decembrie 14, 2009 la 9:48 pm
Genial!!!!Si iata ca moda este arta!
decembrie 15, 2009 la 9:29 am
Da o arta in continua transformare.
Frumoase ilustratiile tale. Am o curiozitate, cine
s-a ocupat de materializarea modelului desenat de tine pentru concursul Tabu?
decembrie 15, 2009 la 9:40 am
Multumesc frumos:). Din cate am aflat eu Geanina Punkosti s-a ocupat de materializarea ambelor tinute.
O zi frumoasa iti doresc!